Castelul corvinilor

Castelul Corvinilor, numit dealtfel si Castelul Huniazilor, al Hunedoarei sau al Corvinestilor reprezinta astazi una dintre cele mai importante constructii cu arhitectura de inspiratie gotica de pe teritoriul Romaniei. Construit in clasicul stil impunator al secolului al XV-lea cu turnuri si bastioane, acesta a fost restaurat in timp si transformat astazi in Muzeul Castelul Corvinilor.

Despre Castelul Corvinilor

Huffington Post pozitioneaza Castelul Corvinilor pe locul 2 in topul celor mai inspaimantatoare cladiri din lume; poate trecutul acestuia sau doar arhitectura gotica ii dau un aer inspaimantator. Sau poate un cumul al acestora.

Desi inca din secolul al VIV-lea exista o fortificare din piatra la Hunedoara, abia dupa anul 1440 Ioan de Hunedoara incepe contruirea cetatii din piatra intr-un castel. Strategic, primul pas a inceput cu constructia a doua curtine care imprejmuiau cetatea cu scop de aparare. Zidurile erau flancate de turnuri sub forma circulara sau renctangulara, reprezentand la acea vreme o noutate absoluta penru arhitectura Transilvaniei. O parte din turnuri (Turnul Capistrano, Turnul Pustiu, Turnul Tobosarilor) erau folosite ca inchisoare, partea de jos a acestra fiind amenajata in acest sens; partea de sus era zona de locuit pentru oamenii cetatii sau zona de aparare. Turnul pictat denumit si Turnul Buzdugan era construit doar cu scop de aparare a castelului si la exterior era decorat cu motive geometrice. Turnurile cu forma rectangulara erau prevazute cu intrari pentru arme mari, cu guri de tragere pentru tunuri si arme cu coarda.

Prima etapa a constructiei se termina in anul 1446; la acel timp Ioan era Guvernatorul Regatului Ungariei; in aceiasi perioada a fost construita si capela cetatii, localizata in partea de est a domeniului.

Pentru vizitatori, un mare punct de atragere il reprezinta fantana din curtea castelului. Aceasta are o adancime de 30 de metri, si legenda spune ca a fost construita de 3 detinuti de origine turca carora li se promisese libertatea daca descopereau apa sapand. La finalul a 15 ani de sapat, detinutii au fost omorati, ca ordin al Elisabetei Szilagyi. Inainte de moarte, dorinta lor a fost sa lase o inscriptie pe zidurile fantanii. Mult timp s-a crezut ca inscriptia inseamna “Apa ai, inima nu”, dar in timp s-a facut o traducere exacta care spune: “Cel ce-a scris-o este Hassan, prizonier la ghiauri in cetatea de langa biserica”.

Castelul are trei mari parti: Sala Cavalerior, Sala Dietei si Scara Spirala. Salile au forma dreptunghiulara si sunt ornate in marmura; Sala Dietei era sala de ceremonii si receptii in vreme ce Sala Cavalerior era destinata meselor festive. Scara Spirala reprezinta si astazi un element unic si rafinat pentu spatiul Transilvaniei.

Odata cu moartea lui Ioan de Hunedoara, a doua etapa a constructiei stagneaza; incepand cu anul 1458 noi lucrari au loc in scopul ridicarii aripii Matia. Anul 1480 este anul care marcheaza incetarea lucrarlor la castel; intre timp acesta era recunosct ca una dintre cele mai mari si fastuase cladiri din Europa de Vest.

Daca secolul al XVI-lea nu aduce prea multe modificari castelului, urmatorul secol, sub principle Gabriel Bethlen, acesta sufera modifiari de ordin estetic dar mai ales militar. Pe plan estetic se construieste Palatul mare dinspre oras, constructie pe doua nivele ce adaposteste camere de locuit si o sufragerie incapatoare. Sala Dietei este compartimentata in mai multe incaperi, de data asta disparand orice inflenta de natura gotica. Pe plan militar, se construiesc doua turnuri; Turnul Alb si Turnul Terasei de Artilerie. Secolul al XVII-lea aduce ca noutate si contructia curtii exterioare, denumita si curtea husarilor, spatiu destinat administratorului castelului si functionarilor de la curte, dar si depozitarii.

Secolul XIV este secolul in care constructia primeste cele ma multe elemente de restaurare; se construieste fatata palatului care da spre oras, acoperisurile care acum sunt mai inalte si apar noi elemente decorative: creneluri si un nou turn de supraveghere.

Desi de-a lungul timpului castelul a trecut de la un proprietar la altul, primul a ramas cel mai reprezentativ pentru acest edificiu. Ioan de Hunedara a trait intre anii 1419 – 1456 si a fost unul dintre cei mai importanti lideri militari si politici ai vremii in Europa. Intrat in serviciul regelui Sigismund de Luxembourg, acesta ajunge usor voievod al Transilvaniei. Cel mai important punct din cariera lui militara este batalia de la Belgrad din 1456, in care il forteaza pe Mohamed al doilea sa se retraga din ofensiva sa impotriva Europei. Ioan de Hunedoara moare de ciuma dupa momentul Belgrad, la 11 august si este inmormantat in Alba Iulia la Catedrala Catolica.

Legenda Corbului

Blazonul Corvinilor poarta ca inscriptie un corb cu un inel de aur in cioc; la baza numelui Corvinilor sta acest corb. Legenda spune ca Ioan de Hunedoara era fiul nerecunoscut a lui Sigismund de Luxembourg, pe vremea cand era rege al Ungariei cu o femeie frumoasa pe nume Elisabeta care locuia in Tara Hategului. In speranta ca o sa isi spele pacatele si rusinea, regele isi insoara unul dintre fii cu Elisabeta si ii ofera acesteia cadou un inel de aur pentru copilul care inca nu era nascut; in timp ce proaspata familie calatorea, inelul este uitat de Elisabeta pe un stergar si este furat de un corb, atras de stralucirea pretiosului metal. Ioan de Hunedoara, copil pe atunci ia un arc si strapunge corbul in zbor, dupa care recupereaza inelul. Odata ajuns la palat se lauda cu isprava in fata regelui si acesta fiind impresionat de istorisire decide ca simbolul familiei sa fie corbul cu inel in cioc. Numele familiei provine din latina, unde cuvantul “Corvus”, inseamna “Corb” si reprezinta intelepciunea si longevitatea.