Printesa si bobul de mazare

A fost odată un prinţ care vroia să se însoare, dar îşi dorea drept
tovarăşă de viaţă o printesă adevărată. Facu el ocolul lumii ca să
găsească una. Într-adevar prinţese erau destule; dar nu se putuse
încredinţa dacă ele erau cu adevarat prinţese sau nu; todeauna i se
părea ceva îndoielnic la ele. Aşa că bietul prinţ se întoarse în
împaraţia sa foarte mâhnit, că nu găsise ce căuta.

Într-o seară, pe o vreme îngrozitoare când fulgerele ţeseau pe cer
pânza strălucitoare iar tunetele bubuiau şi ploaia nu mai
contenea,cineva bătu la poarta palatului şi bătrânul împărat a trimis
repede un slujitor să vadă cine ar fi putut fi pe o aşa noapte cumplită.
Era o tânără, apa curgea şiroaie din părul ei şi pe haine, tremura
cumplit şi era tare zgribulită. Părea ca e o ţărăncuţă rătăcita. Cu
toate astea ea spuse că-i o prinţesă adevarată când ii dădură bineţe şi o
invitară în palat să se adăpostească peste noapte.

"Asta o să stim noi în curând!" îsi zise bătrâna împărăteasă. Apoi,
fără să spună nimic se duse în odaia de culcare, luă aşternutul de pe
pat şi puse un bob de mazare în mijlocul patului, deasupra acestuia
aşeză douazeci de saltele şi apoi a mai pus şi douazeci de perne mari de
puf unele peste altele, deasupra saltelelor.Dupa ce pregăti astfel
patul prinţesei, o pofti să se culce.

A doua zi împarateasa o întreba cum a dormit. Răspunsul apăru prompt:
"Oh! Foarte rău toata noaptea n-am putut închide un ochi!"răspunse prinţesa. Mai departe adăuga:
"Era o ridicătură în pat care nu mi-a dat pace şi acum îmi simt trupul ca după o bătaie zdravănă. A fost un chin!"

Acestea fiind spuse, împarateasa gândi că tânara era o printesă
adevărată, dacă simţise bobul de măzare prin doazeci de saltele şi
douazeci de perne de puf zicându-şi:"Ce altă făptură în afara unei
prinţese poate avea pielea atât de delicată?"

Prinţul o luă de soţie pe tânară, încredinţat fiind că ea este o
prinţesă adevarătă şi au trăit fericiţi până în adânci bătrâneti, iar
bobul de mazăre fu păstrat între odoarele palatului, unde trebuie să fie
şi acum acolo dacă nu l-a luat cineva.